În zilele de vară, caniculare câteodată văd oameni, mai ales de vârsta a treia care se opresc la primele ore ale dimineții să simtă răcoarea falnicilor platani.
Ne gândim oare ca în agitatul cotidian un minut de liniște pe o bancă în parc poate să ne încarce bateriile pentru întreaga zi? Ne gândim oare ce norocoși suntem noi, gugulanii pentru că avem în zona centrală un refugiu de liniște? Și avem nevoie de liniște și odihnă dacă ne gândim că la bănci s-a ajuns să se stea la coadă mai ceva decât pe vremea lui Ceausescu. Oare cei care conduc aceste instituții nu se gândesc că nu pot să-și bată joc de clienții care aduc banii în bancă? Să stai câteva ore în căldură în fața unei bănci doar ca să-ți rezolvi o problemă de 5 minute este strigător la cer! și atunci mă întorc la Parcul Dragalina, căruia nu-i dăm importanță pentru că, poate trecem zilnic prin zonă.
Dacă ar putea vorbi platanii…, ce povești de viață ar povesti, câte furtuni au înfruntat, câte bucurii și râsete de copii au auzit, câte gânduri și trăiri am avut cu toții doar pe o bancă în parcul Dragalina, un nume dedicat unui mare erou.
