„De ce duci pâinea în gură, pentru că n-ai buzunar? îl întrebă Lizuca pe prietenul său, Patrocle, cu un glas nedumerit și cald.”
Festivalul de Film „Banatul Montan” este un eveniment cultural desfășurat în aer liber la Caransebeș, care anul acesta a ajuns la cea de-a X-a ediție. Atmosfera caldă și relaxantă din curtea Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță adună persoane de toate vârstele pentru a se bucura împreună de filmele proiectate și alese cu grijă. Anul acesta festivalul a debutat miercuri cu proiecția filmului biografic „Brâncuși”, a continuat joi cu filmul istoric și dramatic „Columna”, iar în weekend curtea muzeului s-a transformat într-un univers fermecat, dedicat atât celor mici, cât și celor nostalgici. Ulterior, spectatorii s-au bucurat de ecranizarea „Dumbrava minunată”, a cărei difuzare a avut loc ieri, în timp ce în această seară publicul este invitat să descopere povestea din „Cum să îți dresezi dragonul 2”. Festivalul se încheie cu proiectarea filmului „Secretul lui Bachus”. Evenimentul este organizat de Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, cu sprijinul Consiliului Județean Caraș-Severin și al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.
E vineri seara și vântul bate de parcă vrea să ne anunțe tot mai mult că toamna are să vină. Am intrat în curtea muzeului din Caransebeș, unde răsună vocile pițigăiate și jucăușe de copilași, parcă desprinzându-se încet de ambientul curții. Mă așez pe unul dintre scaunele tipice din plastic, de un alb prăfuit, pe care le găsești în orice curte unde obișnuiește să se facă grătarul anual cu familia extinsă. Iau loc pe unul care are notată pe spate cifra 4, scrisă cu un marker negru, aproape șters. Când începe filmul, proiectat pe un panou imens unde se văd detaliile granulate, specifice filmărilor din anii ’80, apar pe rând numeroase animăluțe, iar tata parcă se întoarce în timp și îmi șoptește curiozitățile pe care le știe despre fiecare specie în parte. Muzica veche și totuși potrivită peisajului, vocile clare ale personajelor, parcă cu un ușor ecou, mă fac să mă întorc în vremuri pe care nici nu le-am trăit. Protagonista poartă un pulover cu guler și o căciuliță cu ciucure, ambele de un roșu viu, parcă tricotate de bunica, numai potrivite pentru mărimea ei, arătând precum o căpșunică. Glasul pur al Lizucăi, nepătat de răutățile realității și decorat cu o dicție impecabilă, mă teleportează direct în paginile copilăriei, când încercam să imit în gând fiecare voce în timp ce pășeam în lumea lui Sadoveanu. Odată cu accentul moldovenesc și regionalismele pe care le întâlneam pentru prima dată acum vreo 15 ani, simt un nod în gât, dar nu unul de tristețe, ci de nostalgie, de vremuri în care mama și tata stăteau cu mine și sora mea în sufragerie și priveam împreună cum poveștile sunt păstrate în dumbrava Lizucăi. Retrăiesc parcă lipsa răbdării înainte ca tata să oprească mașina în fața casei bunicii; lipsa răbdării de a fugi direct în grădină să mă joc cu Ledi, cățelușa de la Lancrăm, satul de unde vine mama, nelipsita prietenă din paginile jurnalului. Chiar dacă Ledi nu mă mai așteaptă cu codița fluturând și făcând cercuri constante de bucurie, pot să închid ochii și să trăiesc asta iar, alături de Lizuca și Patrocle. Acum, a trecut ceva timp, dar poveștile acestea îmi plac la fel de mult, poate chiar mai mult, pentru că ele prind viață când le citim, când le privim. Mă uit la „Dumbrava minunată” cu mama și tata de parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Curtea muzeului este plină de copii care se foiesc constant pe scaune și repetă naiv replici cărora le dau noi sensuri acum, când am mai crescut puțin, dar tot mică mă simt. Simt că sunt copil din nou și Lizuca-mi este prietenă, pentru că poveștile astea viețuiesc în eternitate și în sufletele copiilor, în sufletele noastre când avem curajul să pășim din nou în astfel de universuri.
Dacă nu ați reușit să veniți să o vedeți Lizuca aseară, puteți veni astăzi, 29 august, la ora 20:30, în curtea muzeului din Caransebeș pentru a păși din nou în tărâmurile copilăriei alături de Toothless (Știrbul), eroul filmului „Cum să îți dresezi dragonul 2”. Precum am observat și ieri în „Dumbrava minunată”, unde prietenia dintre Lizuca și Patrocle sfâșie prejudecățile și forțele răului, vă așteptăm să descoperiți și astăzi cum un dragon îi este cel mai fidel și de ajutor prieten lui Hiccup (Sughiț). Fie că ești părinte, ori vrei doar să retrăiești puțin copilăria, ești binevenit să vizionezi filmul în aer liber, gratuit, în cadrul festivalului de film de la Caransebeș.
@Antonia Tat
